​

            Orice brand are o poveste. A mea a început oarecum ca o glumă. În 2016, într-o după masă de august, eram singur acasă și mi-o venit o idee: cum ar fi dacă m-aș tunde singur? Nu aveam nici o competență pe partea asta, nu mă pricepeam la pictură sau desen, ba din contră. Țin minte că în clasele primare am rugat o vecină să îmi facă niște desene pentru școală. Partea amuzantă a fost că desenele alea au fost expuse ani de zile pe holul școlii ca exemple pentru ceilalți elevi. 

    Și totuși, ca unul care acționează deseori din instinct, am dat frâu liber gândului și m-am pus pe treabă. Mi-am luat singura mașină de tuns pe care o aveam, care era de fapt o mașină de tuns barba, un pieptăn și o foarfecă de papetărie. Știam că aveam nevoie de 2 oglinzi, așa că am demontat oglinda de la dormitor și m-am dus cu ea lângă ușa de la baia care avea și ea o oglindă. Țin minte  că m-am așezat în genunchi având o oglindă în față și una în spate. Am dat drumul mașinii de tuns și am început să iau primele șuvițe de păr. După primele fire tăiate, țin minte că m-am oprit. Îmi aduc aminte și acum cât de tare îmi bătea inima. M-am uitat în oglindă și am văzut partea tăiată cu mașina și mi-am spus ,,acum nu mai e cale de întoarcere''. Așa că am continuat. Bucată cu bucată. Dacă bine îmi amintesc nu m-am tuns decât lateral. 

    Când am terminat, m-am simțit ca un erou. Făcusem destule lucruri până la vremea aceea care să mă facă să mă simt mândru de mine, totuși sentimentul pe care l-am simțit atunci a fost unic în felul lui. Nu făcusem o lucrare excepțională, e adevărat, dar mă simțeam de parcă am realizat ceva foarte tare. Mi-o plăcut atât de mult experiența trăită încât am început să o tot repet. Din nou și din nou și din nou. Până când gluma a început să se îngroașe și s-a transformat într-un business. Business care la început arăta tot ca o glumă. Apoi mi-am spus că dacă vreau să continui ca frizer , atunci vreau să o fac la un nivel cât mai înalt. Așa că, iată-mă acum, învățând să transform o glumă într-un brand.

    Poate părea amuzant, însă în povestea asta au fost și multe lacrimi. Multe nopți nedormite.  Până când în cele din urmă am înțeles că  dacă  vreau să cresc, nu trebuie să mă axez atât de mult pe povestea mea, ci pe povestea altora. Așa că am început să pun mai mult accent pe valoarea pe care o aduc celor ce se așează pe scaunul meu.  Am început să îmi ascult și mai mult clienții și să fac ca tunsoarea lor să se integreze cu propria lor poveste. Pentru că, defapt, contribuind la povestea lor, povestea mea mergea mai departe.

    Tuturor ne plac poveștile. Acum că tu o ști pe a mea. Mi-ar face plăcere să o cunosc și eu pe a ta. 

​

​